A+ A A-

Anxietatea

  1. Ce este anxietatea?
Anxietatea este o stare, care este deseori însoţită de sentimente de frică şi tensiune. Potrivit DSM-IV-TR, această stare complexă se poate caracteriza şi prin simptome fizice ca şi: accelerarea ritmului cardiac, tremor, senzaţii de scurtarea respiraţiei, transpiraţii, stare de rău. Creierul este implicat în originea şi menţinerea tulburărilor de anxietate. Simptomele fizice apar parţial datorită semnelor transmise de creier prin nervi către inimă, plămâni şi alte părţi ale corpului, rezultând în accelerarea funcţiilor lor.
Potrivit volumului mult apreciat, scris de David Barlow (2002), anxietatea este „o emoţie orientată spre viitor, caracterizată prin percepţia incontrolabilităţii şi inpredictibilităţii asupra unor evenimente care au potenţialul de a determina evitare şi schimbarea focusului atenţiei spre un eveniment potenţial periculos sau spre reacţiile proprii apărute ca şi răspuns la un astfel de eveniment.”
  1. Ce sunt tulburările de anxietate?
Anxietatea nu este întotdeauna nesănătoasă. Există situaţii în care anxietatea este o reacţie firească, experimentată de majoritatea persoanelor spre exemplu, când un agresor îi ameninţă. Continuând exemplul de mai sus, experimentarea aceloraşi sentimente în lipsa agresorului poate semnala o tulburare de anxietate.
Există mai multe tulburări, în care anxietatea este simptomul central. Atacul de panică, agorafobia, fobia specifică, fobia socială, tulburarea obsesiv-compulsivă, stresul posttraumatic, anxietatea generalizată şi alte tulburări anxioase sunt diferenţiate pe baza unor caracteristici precum obiectul sau situaţia de care se leagă, intensitate, durată.
Potrivit DSM-IV-TR, Anxietatea nu trebuie să fie confundată cu simptomele, care apar datorită:
-       Consumului excesiv de cofeină (ceai, cafea, cola)
-       Hipertiroidismului
-       Consumului de droguri *
-       Efectelor secundare ale unor medicamente
*Potrivit unor studii (Zubaran, Foresti, 2013), consumatorii de droguri experimentează frecvent simptome de anxietate, care nu sunt datorate efectelor drogurilor.
3. Tratamentul tulburărilor de anxietate
Potrivit unor studii conduse de Martin Seligman, personalitate renumită în domeniul psihologiei pozitive, şi alţi colaboratori (1999), intervenţia cognitiv-comportamentală are efecte signifiante în tratamentul şi prevenţia anxietăţii şi depresiei.
Terapia cognitiv-comportamentalăeste o formă de terapie, care combină terapia cognitivă cu cea comportamentală.
Terapia cognitivă porneşte de la ideea, că anumite moduri de a gândi pot genera şi menţine anumite tulburări mentale, ca şi anxietatea.
Terapia comportamentală se axează pe comportamentele, care sunt nefolositoare sau periculoase, spre exemplu fobia de un anumit obiect.
Combinaţia acestor terapii rezultă o abordare comprehensivă, care s-a dovedit să prevină şi să trateze anxietate şi depresie în cele mai multe cazuri (Seligman, 1999).
 
Tratamentul medicamentos este de regulă prescris de un medic psihiatru şi poate fi combinat cu psihoterapie.

Psiholog Margit Orsolya
 
 
 
Resurse folosite:
Barlow D. (2002). Anxiety and Its Disorders – The Nature and Treatment of Anxiety and Panic. London, The Guilford Press.
Seligman M. E. P., Schulman P., B. S. (1999). The prevention of depression and anxiety. Prevention & Treatment, 2, 8.
Zubaran C., Foresti K., Thorell M. (2013). Anxiety symptoms in crack cocaine and inhalant users admitted to a psychiatric hospital in southern Brazil. Revista da Associacao Medica Brasileira, 59, 360-367.
DMC Firewall is a Joomla Security extension!